Auditul intern, un instrument esențial pentru protejarea profitabilității

Profitul unei companii rareori dispare dintr-o singură lovitură. Mai des, se scurge prin fisuri mici: o marjă calculată fără toate costurile, un proces care consumă ore fără să protejeze de vreun risc, o tranzacție intragrup documentată în grabă. Luate separat, par detalii. Împreună, pot transforma un an bun într-unul mediocru. Un audit intern gândit ca instrument de management, nu ca obligație bifată anual, este unul dintre puținele mecanisme care pot găsi aceste fisuri înainte să devină pierderi.

Marja reală din spatele cifrelor

Gândește-te la două proiecte de construcții cu marje de 10% și 5%, calculate pe costurile directe. După alocarea corectă a costurilor indirecte, primul coboară la 7%, iar al doilea ajunge la o pierdere de 2%. Pe ansamblu, rezultatul pare acceptabil, dar proiectul bun îl finanțează pe cel slab. Pericolul nu se oprește aici: ofertele pentru proiectele următoare pot fi construite pe o marjă care, în realitate, nu există. Fiecare contract nou semnat la aceleași prețuri adâncește pierderea.

Situația se complică atunci când un proiect este întârziat sau suspendat. Lucrările stau, dar costurile de finanțare și onorariile avocaților și ale experților continuă. Dacă disputa ajunge în arbitraj, compania trebuie să arate unde, când și de ce a apărut pierderea. Un audit intern care verifică periodic legătura dintre evenimente, proiecte și costuri face ca această dovadă să existe deja când e nevoie de ea.

Costul invizibil al proceselor

Nu toate scurgerile de profit apar în rapoartele pe proiecte. Unele stau în felul în care lucrează organizația: aprobări adăugate în timp și niciodată eliminate, aceleași date introduse în mai multe sisteme, controale dublate, reconcilieri manuale sau rapoarte lunare pe care nu le mai citește nimeni. Auditorul care întreabă de ce există un control, ce risc acoperă, dacă mai este necesar și dacă poate fi simplificat sau automatizat transformă auditul dintr-un exercițiu de conformitate într-o sursă de economii.

Uneori, constatările au nevoie de o privire din afară ca să devină decizii. Un consultant financiar poate revizui sistemul de control intern și poate face o analiză financiară care să lege observațiile auditului de cifre concrete: cât costă de fapt un flux de aprobare, ce marjă are fiecare linie de business, unde se blochează numerarul. Rezultatul este o listă de măsuri cu impact măsurabil, nu doar o listă de deficiențe.

Prețurile din interiorul grupului

Pentru companiile care fac parte dintr-un grup, profitabilitatea depinde și de tranzacțiile cu firmele afiliate. Serviciile, bunurile sau împrumuturile intragrup trebuie să respecte principiul valorii de piață. Dacă nu o fac, autoritățile fiscale pot ajusta prețurile, ceea ce modifică baza impozabilă și, implicit, rezultatul net. O astfel de ajustare poate anula într-un singur control economiile obținute într-un an întreg.

O politică de preturi de transfer sprijinită de analize funcționale și de comparabilitate reduce acest risc, iar auditul intern poate verifica dacă ea este aplicată efectiv: dacă facturile respectă modelul stabilit, dacă serviciile prestate pot fi demonstrate și dacă modelul de business descris în documentație corespunde realității. Companiile cu tranzacții intragrup importante și recurente pot merge mai departe, prin acorduri de preț în avans încheiate cu autoritățile fiscale, care aduc predictibilitate pentru mai mulți ani.

Când prețurile le propune un algoritm

Tot mai multe companii folosesc inteligența artificială pentru prognoze, stabilirea prețurilor sau selecția furnizorilor. Câștigul de viteză este real, dar o eroare de model se poate multiplica rapid în marje, pe sute de oferte deodată. De aceea, compania trebuie să știe cine aprobă soluția, ce date folosește aceasta, cine validează rezultatele și cine răspunde pentru o decizie greșită. Auditul intern poate evalua acest cadru înainte ca algoritmul să ajungă să stabilească, practic singur, prețurile cu care lucrezi.

Protejarea profitabilității nu începe cu tăieri de costuri, ci cu întrebări bine puse: ce riscuri se conturează în organizație, ce ne spun datele și cum putem interveni înainte să apară pierderi sau sancțiuni. Dacă auditul intern din firma ta nu le pune încă, următoarea ședință de buget e un moment bun pentru a le aduce pe masă.